Învăţământul simultan, între tradiţional şi modern

Prof. înv. primar Buliga Daniela

Arbore, jud. Suceava

Învăţământul cu predare simultană este specific zonelor în care numărul de elevi este foarte mic. Din această cauză, elevii învaţă în câte două clase simultane (I – III şi II – IV) sau chiar toţi elevii claselor I – IV într-o singură clasă.
Chiar dacă pare un lucru simplu, în realitate predarea la clasele simultane prezintă multe dificultăţi, care pot contribui la obţinerea unor performanţe slabe, la eşecul şcolar al elevilor în cazul în care aceste dificultăţi nu vor fi depăşite.


Capacitatea şi priceperea învăţătorului de a îmbina cu măiestrie activitatea independentă cu cea directă constituie elementul hotărâtor în obţinerea performanţelor la astfel de clase. Prin activitate independentă înţelegem mijlocul instructiv – educativ,care constă în activitatea de îmbogăţire a cunoştinţelor, priceperilor şi deprinderilor, fără a apela la ajutorul altor persoane şi ducând, sub îndrumarea învăţătorului, la formarea spiritului de independenţă.


Deprinderile de muncă independentă se formează în clasă la lecţii, în activităţile de laborator, în ateliere, cercuri de elevi, potrivit îndrumărilor date de învăţător, consolidându-se prin efectuarea în mod independent a acţiunilor ce vrem să le transformăm în deprinderi. Atractivitatea conţinutului exerciţiilor de activitate independentă, capabile să capteze atenţia elevilor, să le stimuleze creativitatea reuşind astfel să-i determine să rezolve sarcinile primite fără să li se abată atenţia la celelalte activităţi din clasă, constituie tocmai secretul succesului activităţii la clasele cu predare simultană.


Lecţiile desfăşurate în condiţiile predării simultane trebuie să ţină seama de anumite cerinţe:
• Elevii clasei mai mici, pe lângă că au o capacitate de concentrare a atenţiei mai redusă, nici nu stăpânesc suficient tehnicile de învăţare şi de raţionalizare a timpului. Deci, lecţia va începe prin activitatea directă la clasa mai mică. În timp ce aceştia lucrează independent, atenţia învăţătorului va fi îndreptată şi asupra lor, paralel cu activitatea desfăşurată cu a doua clasă.
• Conţinutul activităţii independente trebuie să aibă un scop clar precizat şi astfel ales încât să ocupe tot timpul afectat acestei activităţi. Aici se va folosi din plin tratarea diferenţiată şi individualizată. Elevii vor fi astfel grupaţi în bănci pentru o bună supraveghere şi îndrumare, fără să se influenţeze reciproc.
• În proiectarea lecţiilor la clase simultane trebuie să se ţină seama de faptul că acestea trebuie să cuprindă toate etapele tipului de lecţie respectiv. De multe ori, din cauza lipsei de timp se sare peste anumite momente, cum ar fi verificarea cunoştinţelor sau verificarea temei pentru acasă, alteori se respectă acestea dar se omite fixarea. În acest caz nu se vor obţine rezultatele dorite. Fiecare lecţie trebuie bine gândită şi organizată.
• Nepregătirea din timp a lecţiilor va pune cadrul didactic în postura de a nu putea antrena elevii într-o activitate independentă eficientă şi deci a-i pune pe elevi să rezolve orice fel de sarcină doar pentru a putea păstra liniştea şi a putea desfăşura activitatea directă cu cealaltă clasă (exemplu: transcriere, copiere). Copierea temelor din manuale sunt activităţi independente care se deosebesc între ele doar prin schimbarea textului pe care îl vor scrie, oferind elevilor o capacitate mică de muncă independentă, conduce la monotonie, fapt ce constituie o piedică serioasă în formarea deprinderilor şi priceperilor.
• Oferind de fiecare dată ceva nou, atractiv, care să solicite procedee noi de rezolvare şi de exersare a cunoştinţelor, vor stimula elevii să participe activ şi conştient la rezolvarea sarcinilor, asigurând astfel formarea şi dezvoltarea deprinderilor şi priceperilor de muncă independentă, deprinderi ce vor sta la baza învăţării şi implicit vor contribui la scăderea numărului de elevi neatenţi la ore sau care pur şi simplu îşi irosesc timpul.
• În timpul activităţii independente trebuie să depunem eforturi deosebite pentru ca elevii să rămână concentraţi cât mai mult asupra celor ce au de lucrat. În acest scop, dacă ne permite sala de clasă şi mobilierul, putem să încercăm diferite scheme de aranjare a băncilor, astfel încât desfăşurarea activităţii directe să deranjeze cât mai puţin pe elevii care lucrează independent. O altă modalitate o constituie şi educarea elevilor de a respecta reciproc şi atunci când învaţă, vorbind cu ton scăzut, calm, lucrând în linişte.
• Unul dintre cei mai mari „duşmani” ai activităţii simultane este timpul. De aceea învăţătorul trebuie să fie cel mai vigilent şi exigent paznic al acestuia. Fiecare minut trebuie folosit cu maximă eficienţă, mai ales în folosul elevului.. Activitatea diferenţiată şi individualizată urmăreşte tocmai valorificarea la maxim a timpului elevilor dar şi eliminarea deficienţelor, a decalajului de cunoştinţe dintre elevi, în scopul apropierii nivelului de cunoştinţe, a prevenirii şi eliminării eşecului şcolar.
• Un alt neajuns al predării simultane, este acela că elevii, sunt avantajaţi sub raportul formării deprinderilor de activitate independentă, deoarece solicitările fiind progresiv mărite determină un grad mai mare de concentrare a atenţiei şi voinţei, în detrimentul exprimării orale. Învăţătorul trebuie să fructifice toate ocaziile pentru a suplini acest lucru.
• Activitatea în condiţii simultane nu constituie un impediment pentru folosirea metodelor şi procedeelor activ – participative sau a metodelor interactive de grup. Din contră, acestea trebuie utilizate ca şi în cazul celorlalte clase, adaptându-le la specificul activităţi simultane. Mai ales activităţile în grup vor rupe monotonia activităţilor independente şi vor contribui la rezolvarea problemelor de relaţionare, de comunicare, de responsabilizare, de învăţare reciprocă, etc. Astfel copilul e participant activ pentru că el întâlneşte probleme, situaţii complexe pentru mintea lui de copil, dar lucrând în grup şi reuşind să rezolve sarcinile va simţi satisfacţie, va fi stimulat să participe activ şi pe viitor, se va simţi responsabil şi mulţumit în finalul lecţiei.


Voi prezenta în continuare aplicarea unor metode interactive de grup în predarea figurilor geometrice. Pot participa elevii de la ambele clase (I – III), diferenţiind şi adaptând sarcinile pentru fiecare clasă în parte.

1.Tehnica Lotus – este o modalitate interactivă de lucru în grup care oferă posibilitatea stabilirii de relaţii între noţiuni pe baza unei teme principale din care derivă alte opt.
Obiective: stimularea inteligenţelor multiple şi a potenţialului creativ în activităţi individuale şi de grup pe teme din domenii diferite.
Etape:
1.Construirea schemei tehnicii de lucru
2.Plasarea temei principale în mijlocul schemei grafice.
3.Grupul se gândeşte la conţinuturile/ ideile/ cunoştinţele legate de tema principală. Acestea se trec în spaţiile desenate (cadrane), de la 1 la 8 înconjurând astfel tema principală 8 în sensul acelor de ceasornic).
4.Abordarea celor 8 teme principale
5.Stabilirea de noi legături/ relaţii/ conexiuni pentru cele 8 teme.
6.Prezentarea rezultatelor muncii în grup.
Beneficii: Stimulează potenţialul creativ.
Dezvoltă capacităţi şi abilităţi:
– cognitive;
– de relaţionare;
– de lider de grup;
– de autoevaluare şi autoapreciere.


Aplicaţie: Formele geometrice
Obiectivul: Exersarea capacităţilor de a recunoaşte, denumi şi utiliza figurile geometrice după criterii diferite

  1. Construirea schemei de lucru
  2. Plasarea temei principale în mijlocul schemei
  3. Stabilirea echipelor . Se gândesc la ideile legate de tema principală şi se trec în spaţiile desenate, înconjurând tema principală
  4. Grupează, regrupează, construiesc, alternează elementele, discută cu colegii de grup, iau decizii, execută, colaborează.Se observă modul de lucru, cooperarea între membri, se notează ideile care apar pe parcurs, se stimulează şi încurajează elevii.
  5. Prezentarea rezultatelor muncii în grup. Elevii clasei a III-a vor urmări cu atenţie prezentările colegilor lor mai mici pentru a descoperi eventualele greşeli.
  6. Evaluarea vizează: – implicarea elevilor în realizarea obiectivelor activităţii
  • colaborarea în interiorul grupului
  • capacitatea de a aştepta momentul prezentării rezultatelor
  • participarea creatoare a copiilor la activitate.

Tema pentru acasă: „Desenaţi din figuri geometrice diferite construcţii” ( ca cele realizate în clasă: copaci, castele, blocuri,pădure de brazi, etc.)


Învăţarea în cerc
Temă : Formele geometrice
Staţia 1 Material: Trusa Logi, forme geometrice decupate din şmirghel sau alt material poros
Obiectiv: recunoaşterea formelor geometrice prin exersarea simţului tactil
Staţia 2 Desenarea formelor geometrice indicate după şablon
Staţia 3 Puzzle
Având ca material forme geometrice de culori şi mărimi diferite tăiate în două sau trei părţi, trebuie să reconstituie diferite forme geometrice
Staţia 4 Construirea formelor geometrice din beţişoare
Staţiile sunt aşezate într-o anumită ordine, fiind depărtate una de alta. Elevii împărţiţi în grupe îşi vor alege câte o staţie. Mutarea de la o staţie la alta se face în funcţie de opţiunea copiilor. În dreptul fiecărei staţii se fixează un grafic ilustrat în care copii îşi scriu numele echipei şi bifează sarcina îndeplinită.
Învăţarea în circuit are trei faze:
Începutul: se împart copiii pe grupe; fiecare grup îşi alege o staţie.
Continuarea: după realizarea sarcinii, grupele îşi completează tabelul şi aleg altă staţie; se explică sarcinile staţiei pentru care au optat; copiii realizează sarcina apoi continuă la celelalte staţii.
Faza superioară: realizarea unui proiect ( caracter integrat) pe o durată mai mare.
Evaluarea se realizează în cerc, fiecare grup prezentându-şi produsele în cadrul staţiilor la care au lucrat.
Sinteza finală urmăreşte ca toate grupele să aprecieze implicarea individuală sau colectivă la soluţionarea unei sarcini, uneori vaste, din care au dobândit noi cunoştinţe, şi-au însuşit noi tehnici de lucru şi cooperare, şi-au perfecţionat ritmul de învăţare.
Ca şi în cazul metodei anterioare, elevii clasei a III-a pot desfăşura jocul cu aceeaşi temă dar cu sarcini mai complexe, sau cu o temă diferită, vizând o altă disciplină.

Utilizarea metodelor interactive de grup solicită din partea cadrului didactic mai mult timp, diversitate de idei,angajare în acţiune, responsabilitate didactică, descoperirea de noi valori, capacitatea creatoare de a le aplica. Metodele implică mult tact pedagogic, cadrul didactic trebuind să se adapteze în funcţie de fiecare copil, găsind pentru fiecare aprecierea de care acesta are nevoie.
Metodele interactive de grup se pot combina între ele sau cu cele tradiţionale.

Prof. înv. primar Buliga Daniela

Arbore, jud. Suceava