Violenţa, o problemă mereu actuală

 

Prof. înv. primar Buliga Daniela

Arbore, jud. Suceava

“Mă opun violenţei pentru că şi atunci când pare să facă bine, binele e doar temporar. Răul pe care îl produce e permanent.”
Mahatma Gandhi

        Dorim pentru copiii noştri tot ce este mai bun şi mai frumos, dorim să trăiască într-un mediu care să îi confere siguranţă. Dar, oricât am încerca să-i ferim, aceştia iau contact mereu cu violenţa fizică sau verbală pe stradă, la şcoală, prin intermediul mass-mediei.
Încercăm să-i facem pe elevi să distingă binele de rău dar de cele mai multe ori exemplele pe care le întâlnesc în jur reuşesc să fie mai puternice şi să pună stăpânire pe comportamentul copilului.
Cel mai mult au de suferit copiii care fac parte din familii în care violenţa fizică şi verbală este prezentă. Violenţa îi afectează profund pe toţi membrii care participă sau asistă la agresivitate sau la un limbaj dur, fiind un exemplu negativ pentru copii, care, atunci când vor creşte îl vor aplica fără ezitare. Este atât de pronunţat efectul brutalităţii încât creşte de la generaţie la generaţie.
Fiinţe inocente ajung victime, fiinţe inconştiente ajung vinovaţi şi mulţi consideră că nu ar fi putut împiedica acest lucru.
Aici poate interveni şcoala şi nu numai, încercând să cunoască situaţia din familiile copiilor care prezintă probleme în ceea ce priveşte violenţa fizică şi verbală, mai ales dacă anumite situaţii se repetă. Împreună cu celelalte instituţii abilitate se pot lua măsuri pentru corectarea comportamentului agresiv.

 

  • Factorii familiali care influenţează comportamentul copiilor se referă la climatul afectiv din familie, la coeziunea familială, la statusul economic şi cultural. De multe ori părinţii se plâng de comportamentul copiilor, care, de la cele mai fragede vârste nu se poartă respectuos, care li se adresează folosind invective, care vorbesc răstit, ţipă, bat din picior, se enervează când nu li se face pe plac,aruncă şi distrug lucrurile din jur, ameninţă, insultă, intervin în discuţii nepoftiţi etc. O analiză simplă arată că, în cele mai multe cazuri, toate aceste atitudini, comportamente, expresii sunt copiate de copii chiar de la adulţii din jurul lor. Ne place sau nu, copiii observă şi  imită, iar pe măsură ce cresc, sunt mult mai greu de convins că nu aşa se procedează, de vreme ce au avut „profesori” atât de buni. Dar nu întotdeauna familia este cea în totalitate responsabilă pentru comportamentul copilului. Acesta poate fi generat şi de anumiţi factori individuali. Factorii individuali pot fi grupaţi în două categorii: factori dependenţi de zestrea ereditară şi de structura neuro-psihică a unei persoane (debilitate mintală, hiperemotivitate, autism, tendinţe agresive etc.); şi factori care ţin de unele particularităţi ale personalităţii (cum ar fi diferite tulburări de caracter formate sub influenţa unor factori de mediu).
  • Există mai multe teorii psihologice (J. Pintel, R. Mucchielli, T. Hirschi, M. Gottfredson) conform cărora se poate contura un portret al unei persoane cu comportament deviant, datorat unor astfel de factori individuali: egocentrism, intoleranţă la frustrare, autocontrol deficitar, impulsivitate, absenţa sentimentelor morale, indiferenţă şi dispreţ faţă de activităţile sociale utile, imagine falsă despre lume, dorinţa realizării unei vieţi uşoare, fără muncă, devalorizarea de sine, opoziţia faţă de normele juridice.În majoritatea cazurilor aceste trăsături apar încă din copilărie şi se amplifică în preadolescenţă şi adolescenţă.
  • De asemenea nu trebuie neglijaţi nici factorii care are au o mare influenţă nu doar asupra comportamentului în perioada copilăriei ci poate influenţa comportamentul lui pe tot parcursul vieţii şi anume factori care ţin de contextul social mai larg.
  • Copiii învaţă de la alţi oameni, de la televizor, de pe internet sau învaţă de pe stradă cum să devină violenţi. Dacă ochiul vede, atunci creierul aplică. Imaginile agresive rămân întipărite în minte iar efortul de a le elimina le readuc şi mai des în gânduri, te presează, te gândeşti tot mai mult la violenţă, astfel la un moment dat să pui în aplicare. Copiii care se bat, se îmbrâncesc şi vorbesc urât nu vor renunţa uşor la acest comportament.
  •  Violenţa copilor se manifestă nu numai faţă de ceilalţi copii ci şi faţă de părinţi, cadre didactice etc.  Mediul social conţine numeroase surse de influenţă de natură să inducă, să stimuleze şi să întreţină violenţa şcolară, cum ar fi: situaţia economică, inegalităţile sociale, criza valorilor morale, slăbiciunea mecanismelor de control social care să vegheze la aplicarea legilor, mass-media, lipsa de cooperare a instituţiilor implicate în educaţia şi protecţia copiilor etc.

       N. Vettenburg vorbeşte despre existenţa în şcoli a trei forme de violenţă şcolară: violenţa juvenilă normală;violenţa socială, în care şcoala însăşi este victima violenţei manifestate în societate, la nivel general;violenţa anti-şcoală (distrugerea bunurilor şcolii, agresivitate şi violenţă faţă de profesori).
       Ce este violenţa şcolară? Specialiştii au optat pentru următoarea definiţie operaţională a violenţei şcolare: „orice formă de manifestare a unor comportamente precum exprimare inadecvată sau jignitoare (poreclire, tachinare, ironizare, imitare, ameninţare, hărţuire); bruscare, împingere, lovire, rănire;comportament care intră sub incidenţa legii (viol, consum/ comercializare de droguri, vandalism- provocare de stricăciuni cu bună ştiinţă, furt etc.);ofensă adusă statului/ autorităţii cadrului didactic (limbaj sau conduită ireverenţioasă faţă de cadrul didactic etc.).”
       Să nu uităm că      toţi am fost copii. Să ne aducem aminte de cei care au influenţat formarea şi dezvoltarea noastră. De strădaniile lor, de răbdarea şi blândeţea cu care ne-au înconjurat. Să încercăm mai întâi să-i cunoaştem şi să-i înţelegem pe copii, să evităm să-i „etichetăm” până nu am făcut tot posibilul să-i ajutăm. Să nu uităm că ei au nevoie de multă afecţiune şi sprijin, de modele pozitive. Să le oferim mereu acest lucru. Nimic nu ne poate împiedica să-i ajutăm dacă ne unim eforturile.

 Fiecare copil are de la natură un suflet pur pe care doar influenţele negative îl fac nociv. Să dăm o mână de ajutor naturii pentru a păstra pure sufletele copiilor noştri.    

Bibliografie: Ilie-Bologa Lia,  Violenţa şcolară. Factori de risc în adolescenţă, Suport de curs la  disciplina Psihologia educaţiei, din cadrul modului psihopedagogic Mass-media             
                   Şchiopu, Z., Verza, E., Psihologia vârstelor, EDP, Bucureşti, 1995

Prof. înv. primar Buliga Daniela
Arbore, jud. Suceava