Despre furie şi cum să o controlăm mai bine

Furia este o emoţie secundară.

Furia este o emoţie naturală, experimentată atât de adulţi, cât şi de copii. Să fim conştienţi de momentele în care simţim furie este primul pas pentru a învăţa să ne controlăm furia.
Furia este o emoţie secundară. Alte emoţii stau la baza furiei, cum ar fi grija, teama, panica, respingerea sau umilirea. Furia poate fi un mecanism de apărare în faţa altor emoţii dureroase. Poate fi asociată cu eşecul, stimă de sine scăzută şi dorinţă de izolare, sau poate fi legată de anxietate faţă de anumite situaţii lipsite de control. Sfidarea însoţită de furie poate fi asociată cu tristeţe şi descurajare.
Aţi observat cazuri în care părinţii îşi bat copiii pentru că au ajuns târziu acasă de la şcoală? Părinţii îşi lovesc copiii pentru că au aşteptat prea mult timp. Sunt furioşi, dar sub furie se ascunde îngrijorare, compasiune şi un sentiment de nevoie de protecţie a copilului.

Manifestări ale furiei

Gânduri Reacţii fizice
 Mă simt ameninţat şi nedreptăţit  Tensiune musculară/Senzaţie de paralizare
 Regulile au fost încălcate  Tensiune arterială ridicată
 Sunt tratat discriminatoriu  Bătăi accelerate ale inimii
Comportament Stare
 Apărare, opunere de rezistenţă  Înverşunare
 Atacuri, ceartă  Lipsa controlului
 Retragere (pedeapsă, durere sau protecţie)  Agitaţie, nervozitate

Manifestările furiei pot varia de la cele mai temperate, cum ar fi iritarea, la cele extreme – momentele în care oamenii îşi pierd controlul. Când permitem furiei să preia controlul, ne facem rău atât nouă, cât şi celor din jur. Este evident că furia cauzează multe probleme pentru sănătatea oamenilor şi a relaţiilor sociale.

Furia adulţilor îi afectează puternic pe copii, acestora lipsindu-le capacitatea de apărare. Copiii sunt victimele facile ale furiei adulţilor, indiferent că sunt sau nu ei cauza.
Este important să distingem între emoţie şi comportament. Furia ca emoţie, atât la adulţi, cât şi la copii, este o reacţie naturală şi normală. A-i răni pe ceilalţi din furie este inacceptabil şi etic, şi legal. Cuvintele spuse la mânie şi reacţiile „la cald“ lasă cicatrici emoţionale care poate nu se vindecă niciodată. Dacă un părinte îşi bate copilul şi îi spune lucruri jignitoare ca „Nu eşti bun de nimic! Mai bine nu te năşteai!“, poate dura ani de zile pentru ca acel copil să-şi recupereze stima şi respectul de sine.

Să prevenim accesele de furie

Puşi în faţa aceleiaşi situaţii, oamenii reacţionează diferit. O persoană poate răspunde cu furie dacă cineva îi ia locul la o coadă, dar poate fi calmă atunci când este criticată la birou. Altă persoană, din contră, poate reacţiona cu calm în situaţii de nerespectare a regulilor, dar poate răspunde cu furie când este criticată la birou.
A răspunde cu furie în faţa unei situaţii ţine mult de starea şi gândurile anterioare, de atitudine şi de experienţă. Felul în care gândurile anterioare afectează răspunsul în faţa unei situaţii este ilustrat în tabelul cognitiv-comportamental care urmează.

Situaţie declanşatoare Gânduri sau convingeri automate Consecinţe
Copilul sparge o farfurie sau varsă un pahar cu lapte.

1. „Eşti atât de neîndemânatic! Mereu faci numai prostii.“ =>
2. „Greşelile şi accidentele se pot întâmpla oricui, inclusiv mie.“ =>

1. Furie

2. Reacţie mai calmă

Putem avea la aceeaşi situaţie declanşatoare mai multe tipuri de reacţii, în funcţie de gândurile şi starea noastră anterioară. Reacţiile şi gândurile noastre determină consecinţele. Cu alte cuvinte, important nu este ceea ce s-a întâmplat, ci felul în care reacţionăm. Înţelegerea este cheie. Dacă schimbăm reacţiile, schimbăm şi consecinţele.

Când copiii ne fac furioşi

  • Respiraţi adânc. O dată. Şi încă o dată. Apoi amintiţi-vă că sunteţi adult. Gândiţi-vă la consecinţe înainte să răspundeţi. Nu uitaţi că sunteţi un exemplu pentru copiii dumneavoastră.
  • Închideţi ochii şi imaginaţi-vă că auziţi ceea ce copilul dumneavoastră urmează să audă.
  • Stropiţi-vă faţa cu apă rece, sau ieşiţi afară pentru câteva momente.
  • Strângeţi din buze şi număraţi până la 20. Sau, mai bine, până la 50.
  • Luaţi o pauză. Părăsiţi pentru câteva minute încăperea. Gândiţi-vă de ce sunteţi furios. Sunteţi într-adevăr nervos din cauza comportamentului copilului, sau e doar o scuză?
  • Vorbiţi cu o altă persoană.
  • Nu recurgeţi la alcool.