Fobia socială la copii

Una dintre cele mai intalnite fobii la copii este fobia sociala.

Fobia sociala este caracterizata de teama de a intra in relatie cu alti oameni si de situatii sociale. Fobia sociala nu este acelasi lucru cu timiditatea, desi este denumita uneori “timiditate excesiva”. In timp ce timiditatea se manifesta fata de persoane (copii sau adulti) pe care copilul nu le-a mai intalnit sau fata de situatii sociale noi, ulterior copilul cunoscand persoana interactioneaza cu aceasta, vorbeste, se joaca, in cazul fobiei sociale copilul traieste o teama intensa fata de gandul ca trebuie sa relationeze cu alte persoane, incat ii este greu sa isi faca prieteni, sa mearga la gradinita sau la scoala, sa mearga in tabara sau sa participe la alte activitati care implica si prezenta altor persoane.

Principalele semne ale fobiei sociale la copii sunt:

  • dificultatea de a vorbi la scoala sau in prezenta altor persoane; uneori copilul poate refuza sa se duca la gradinita / scoala in acest caz putem sa vorbim si despre anxietatea scolara sau anxietate de separare – pentru identificarea corecta a cauzei este nevoie de informatii detaliate,
  • dificultatea de a stabilii si mentine contact vizual cu alte persoane,
  • dificultatea de a-si face cunostine noi, de a se implica in diferite activitati scolare sau extrascolare,
  • teama de a vorbi in fata clasei sau cu profesorul,
  • evita situatiile sociale, chiar si pe cele distractive,
  • ii este rusine sa manance, sa bea in public, sa mearga la toaleta publica de teama de a nu intra cineva peste el.

La nivel fiziologic simptomele fobiei sociale sunt:

  • tremurul exteremitatilor (mani, picioare),
  • transpiratii,
  • palpitatii,
  • dificultati la inghitire, senzatia de nod in gat,
  • dureri de stomac, stare de voma,
  • dureri de cap.

In cazul netratarii fobiei sociale la maturitate consecintele pot fi majore, putandu-se ajunge pana la dificultatea de a pastra un loc de munca, de a avea prieteni, somatizari – dureri de cap, afectiuni ale tractului intestinal, constipatie, hiperternsiune arteriale, afectiuni dermatologice toate acestea ducand la izolare si chiar la declansarea unei stari depresive.

In cazul fobiilor, in general si al fobiei sociale, in special, demersul psihoterapeutic urmareste:

  • identificarea surselor temerilor copilului,
  • inlocuirea gandurilor irationale care declanseaza si intretin comportamentul cu unele functionale,
  • gasirea si utilizarea resurselor copilului,
  • construirea unei imagini de sine pozitive si autentice,
  • cresterea stimei de sine si a increderii in sine,
  • dezvoltarea abilitatilor de relatinoare, sociale

Toate aceste lucruri se pot face cu ajutorul psihoterapeutului si al parintilor care acasa vor continua ceea ce copilul face in cabinet cu psihoterapeutul pe parcursul sedintei individuale. Pentru a obtine rezultate este esentiala colaborarea parintilor cu psihoterapeutul, lucrul acestora in echipa, ca aliati ajutandu-l pe copil sa isi depaseasca temerile, sa isi construiasca o imagine de sine pozitiva si autentica, dar si in dezvoltarea abilitatilor sociale. Specificul psihoterapiei integrative este de a “asculta” si de ingriji mintea, corpul si sufletul, de a-l ajuta pe copil pe plan emotional, cognitiv si comportamental sa isi depaseasca temerile, sa aiba incredere in el, sa creasca frumos asemeni unui copac, drept, fara noduri (frici irationale, anxietate) ancorat in realitate, conectat la ceea ce se intampla in jurul lui si care sa aiba curaj sa viseze si sa faca tot ce tine de el pentru a-si atinge visurile.

Inspiratie si ganduri bune sa aveti in cresterea si educarea copilului vostru!

Iulia Păsărin, psiholog clinician şi psihoterapeut integrativ