Teama de întuneric a copiilor

 

Printre temerile cele mai întalnite la copii se numără şi frica de întuneric.

Aceasta frică debutează de obicei în jurul vârstei de 2 ani şi poate dura până la adolescenţă şi chiar la maturitate.

Teama de întuneric se poate manifesta în special la lăsarea serii sau noaptea, iar copilului îi poate fi frică să doarmă singur şi / sau îi poate fi teama de orice loc întunecat.

Frica de întuneric poate avea o diversitate de factori declanşatori dintre care cei mai întâlniţi sunt:

  • vizionarea unor desene animate cu monştri, vrăjitoare sau alte creaturi ce au un puternic impact negativ asupra copilului
  • ascultarea unor poveşti cu vrajitoare şi zmei pe parcursul zilei şi îndeosebi cu puţin timp înainte de culcare
  • pedepsirea copilului de către adult cu replici de genul “dacă nu te culci vine bau-bau şi te mănâncă”, “dacă nu eşti cuminte te fură zmeul cel rău” şi altele asemănătoare
  • întâmplarea unor evenimente neplăcute precum incendiu, cutremur, inundaţie în timpul nopţii
  • certuri şi scandaluri care au loc seara între membri familie

Ce puteţi face în astfel de situaţii

  • Să îl ascultaţi pe copil atunci când spune că îi este teamă de întuneric şi / sau să doarmă singur
  • Să nu râdeţi de temerile copilului şi să nu îl ironizaţi
  • Acceptaţi frica copilului
  • Explicaţi-i copilului că personajele sunt în poveste / desen animat şi nu sunt reale
  • Puteţi lăsa o sursă de lumină aprinsă în camera copilului. Aveţi grijă să o poziţionaţi astfel încât să nu bată în ochi copilului, dar să lumineze discret încăperea. În niciun caz nu stingeţi lumina  atunci când credeţi că a adormit. Dacă peste noapte se trezeşte şi este întuneric în camera se va speria şi nu va mai avea încredere în dumneavoastră.
  • Lasaţi-i lângă el jucăria favorită pe post de „prieten protector”
  • La început puteţi să lăsaţi uşa întredeschisă pentru a-i crea o stare de confort. După o perioadă, de comun acord cu copilul puteţi să închideţi uşa şi să lăsaţi sursa de lumina aprinsă.
  • Nu îl certaţi pe copil înainte de culcare, nu îl speriaţi. Creaţi-i o stare de confort şi siguranţă, spuneţi-i ceva frumos
  • În cazul în care este vorba de scandaluri ce au loc seara şi la care copilul asistă direct sau indirect (dumneavoastră vă puteţi gândi că acesta este la el în cameră şi nu aude, dar lucrurile nu stau deloc aşa, iar copilul ascultă vocile şi zgomotele ce vin din camera în care vă aflaţi, simte că ceva nu este în regulă şi începe să se teamă), încercaţi să discutaţi în alt loc şi să vă rezolvaţi problemele pentru că toţi copiii sunt sensibili la comportamentul adulţilor, deşi puteţi crede că „este mic şi nu ştie”. Dacă nu reuşiti să rezolvaţi singuri problemele, atunci poate un psihoterapeut vă poate ajuta în legătură cu dificultăţile pe care le aveţi în cuplu, iar discuţiile ar putea scădea ca frecvenţă şi intensitate şi veţi reuşi să găsiţi un mod non-agresiv de comunicare.

Amintiţi-vă că teama de întuneric este o etapă obişnuită în dezvoltarea copilului. Important este cum abordaţi problema pentru a-l ajuta să depăşească această teama.

Daca aţi încercat diferite metode şi nu aţi reuşit să îl ajutaţi pe copil să treacă peste această frică, atunci puteţi apela la un psihoterapeut şi împreună să găsiţi calea de a-l ajuta pe copil să înfrunte şi să depăşească această teamă.

Oferiţi-i confort, iubire, suport, acordaţi-i spaţiu, timp, încredere copilului dumneavoastră. Sunt convinsă că nu vă va dezamăgi!

Resurse: “Afraid of the dark….”, Martha Erickson

Iulia Păsărin, psiholog clinician şi psihoterapeut integrativ